Supraviețuirea omenirii, ca specie, depinde în foarte mare măsură de păstrarea condițiilor climatice optime în care omul poate trăi și își poate desfășura activitatea. Revoluția industrială începută la sfârșitul secolului XVIII și impulsionată la începutul anilor 1900, grație descoperirilor tot mai importante din domeniul științific, a declanșat un șir de evenimente care par să fi schimbat ireversibil sistemul climatic pe pământ.
Mai mult, în ultimii 40-50 de ani, lucrurile par să fi intrat pe un trend accelerat, ceea ce i-a determinat pe oamenii de știință din întreaga lume să tragă semnale de alarmă tot mai apăsate. Astfel, conform unui studiu al Grupului interguvernamental de experţi privind schimbările climatice – IPCC (considerat de către organismele naționale și internaționale drept o autoritate în problema schimbărilor climatice), încălzirea sistemului climatic reprezintă, fără nicio urmă de îndoială, una dintre cele mai mari amenințări la adresa păstrării condițiilor de viață și a biodiversității pe pământ.
În cea mai mare parte, spun oamenii de știință, încălzirea globală se datorează emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din activități umane, iar efectele sunt vizibile și de necontestat: creşteri ale temperaturilor medii globale ale apei şi ale oceanului, o topire extinsă a zăpezii şi gheţii şi creşterea globală medie a nivelului mării.
Conform măsurătorilor științifice făcute în ultimii 150 de ani, temperatura medie pe glob a crescut cu 0,8ºC în general şi cu aproximativ 1,0ºC în Europa. Dacă lucrurile continuă în acest mod, conform experților IPCC, temperatura globală va crește cu 1,8 până la 4,0ºC, până la sfârșitul acestui secol, lucru ce ar echivala cu schimbări climatice ireversibile și, cel mai probabil, catastrofice. Mai mult, recent, un raport al Organizației Meteorologice Mondiale arată că planeta se încălzește mai repede decât s-a estimat inițial, iar anul 2021 va fi cel de-al șaptelea consecutiv cu temperaturi medii mai mari cu un grad Celsius decât nivelurile preindustriale, în condițiile în care 2015 a fost primul an în istorie în care s-a înregistrat o astfel de creștere.
În acest context, este foarte importantă conversia tehnologică către acele surse de producere a energiei electrice și căldură cu emisii reduse de carbon. Un raport al Comisiei Economice a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa (UNECE) arată că, la nivelul anului 2019, principalele surse de producere a energiei electrice în cadrul țărilor UNECE sunt combustibilii fosili (53%), energia nucleară (20%), energia hidroelectrică (15%), energia eoliană (8%) și energia solară (3%), celelalte surse de energie totalizând până în 1,5 la sută.
Dintre toate acestea, se arată în raport, energia hidroelectrică a avut cel mai important rol în evitarea emisiilor adiționale, în ultimii 50 de ani, perioadă în care a împiedicat emiterea a 98 gigatone de dioxid de carbon în plus, în regiunea analizată de UNECE (Europa, America de Nord şi Asia Centrală). Pe locul doi, cu o contribuție cel puțin la fel de importantă, se află energia nucleară, o sursă importantă de energie electrică și căldură cu emisii reduse de carbon, care contribuie la atingerea neutralității carbonului și care joacă un rol major în evitarea emisiilor de dioxid de carbon (CO2).
Astfel, energia nucleară a împiedicat, în perioada monitorizată (1971-2018), emiterea a 74 gigatone de dioxid de carbon în plus, în condițiile în care toate celelalte surse de energie au contribuit, în total, cu doar 15 gigatone. Analizele efectuate de către cercetători, la care raportul face referire, indică faptul că obiectivele climatice ale lumii nu pot fi îndeplinite dacă sunt excluse tehnologiile nucleare.
În România, energia nucleară produsă prin operarea celor două reactoare de la Centrala Nuclearelectrica Cernavoda (CNE Cernavoda) contribuie cu aproximativ 20 la sută din totalul de energie electrică la nivel național, iar de la punerea acestora în funcțiune s-a evitat eliberarea a 170 milioane tone CO2, 10 milioane tone CO2 anual. Din punct de vedere al costurilor, cu impact direct asupra procesului de decarbonare, un studiu recent NEA-OECD (Agenția pentru Energie Nucleară – agenție interguvernamentală, organizată în cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) a confirmat că retehnologizarea unităților nucleare generează cea mai ieftină energie, dintre toate sursele, inclusiv sursele fără emisii de CO2.
Acesta este încă un motiv important pentru ca România să continue eforturile de a-și dezvolta capacitatea de a produce energie nucleară, prin retehnologizarea Unității 1, precum și prin demararea, în perioada următoare, a proiectului ce are în vedere construirea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavoda. Cu patru unități în operare, cantitatea evitată de CO2 va ajunge la 20 milioane tone pe an.
În luna iunie, Parlamentul României a adoptat legea privind ratificarea Acordului între Guvernul României și Guvernul Statelor Unite ale Americii privind cooperarea în legatură cu proiectele nucleare de la Cernavodă, retehnologizarea Unității 1 și Proiectul Unităților 3 și 4 (acord semnat în anul 2019). Proiectul Unităților 3 și 4 cuprinde trei etape, derivate din experiența internațională în construcția de centrale nucleare. Prima etapă, pregătitoare, va fi demarată în toamna acestui an și durează 24 de luni, cuprinzînd contractarea de servicii de asistență tehnică, juridică și financiară pentru conturarea proiectului.
În etapa a doua, de lucrări preliminare, urmează a se realiza partea de inginerie critică a proiectului și documentația de securitate nucleară. Durata acestei etape este estimată la 18-24 luni. În fine, ultima etapă, cea dedicată construcției efective, se estimează că va dura între 69-78 de luni, astfel că Unitatea 3 ar trebui să intre în exploatare comercială în anul 2030, pentru ca Unitatea 4 să fie conectată la sistemul național un an mai târziu.
Be the first to comment