Duminică, 13 decembrie, se sărbătorește Ziua Etniei Tătare din România

Sentimentul de prețuire a personalităților și faptelor istorice oferă comunității tătare din România posibilitatea de a-și promova propria identitate. Legea prin care data de 13 decembrie a devenit sărbătoare a acestei etnii a fost adoptată în anul 2006, ca o recunoaștere firească a continuității istorice îndelungate, cu tot ceea ce reprezintă valori spirituale: limba maternă, religia, tradițiile. Reușind să le conserve, atât de consistent, comunitatea tătară demonstrează, de fiecare dată, dorința imensă de a a-și perpetua existența.

În perioada în care a fost promovată legea în Parlamentul României, președinte la UDTTMR era regretatul Agiacai Saladin, un mare susținător al proiectului legislativ și cel care a organizat, la nivelul comunității tătare din România, prima manifestare dedicată acestei sărbători.

„Viața ne răsfață, dacă știm să o prețuim, cu o pleiadă de prieteni fără de care mersul nostru pe timp frumos, în ploaie, zâmbind, sau înlăcrimați ar fi istovitor. Viața ne răsfață și mai mult dacă acești prieteni, cu sufletele lor, cu gândurile lor, cu inimile lor, reușesc să lase amprente foarte vizibile în conștiința unui neam. Am cunoscut un astfel de om. L-am cunoscut pe Omul Agiacai Saladin. Dinspre zâmbetul vag, purtat cu o sinceritate debordantă, răzbătea dorința transformată în fapte de generozitate adresate neamului său, neamul tătăresc. A fost cel mai generos om pe care l-am întâlnit. Dacă legile naturii s-ar fi comportat altfel, inima lui, cu siguranță, n-ar fi încăput în trupul său. Dacă am fi intuit, așa cum se cuvenea, deplin, consistent, abnegația sa, am fi priceput, chiar și cu o secundă mai devreme, mult mai bine, înțelepciunea lumii. A înfăptuit multe. S-a preocupat , până la obsesie, să existe o clădire importantă a comunității. Și avem o clădire importantă a comunității. A suferit, de fiecare dată, pentru orice copil sărman. Și a ajutat orice copil sărman. A fost mândru de nepoata sa. Și am fost să cumpărăm , împreună, o jucărie din pluș, un urs mare. A plecat , spre zarea infinit de albastră, înfășurat într-un steag mare, cel istoric , al tătarilor. Așa cum și-a dorit: chiar și moartea să-i fie de etnie tătară. Allah rahmet eylesin!”, spune secretarul de stat în Departamentul pentru Relaţii Interetnice (DRI), Aledin Amet.

Etnia tătară a reușit, după anul 1989, o reală revigorare a năzuințelor membrilor ei, prin raportarea la conservarea specificului tradițional. Această lege completează, într-un mod consistent, suita legislativă creată, tocmai pentru a oferi o imagine identitară clară, iar Departamentul pentru Relații Interetnice a fost, este și va fi o platformă viabilă de promovare a acestei identități, așa cum este pentru toate celelalte comunități etnice.

La mulți ani, cu ocazia zilei de 13 decembrie! Romanya Tatar Etnik Kunı Qayırlı Bolsın!