La Școala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale, Ziua Dobrogei a fost marcată anul acesta printr-o activitate cu profundă încărcătură simbolică: plantarea de pomi fructiferi în incinta instituției, ca gest de respect față de pământul dobrogean și de legătură cu locul în care viitorii maiștri își petrec cei doi ani de formare.
Inițiativa i-a aparținut maistrului militar clasa I Marius-Gabriel Tomița, care a propus elevilor și colegilor să lase în urmă nu doar generații de specialiști, ci și o urmă vie, ancorată în solul Dobrogei. La activitate au participat instructori și elevi din anii I și II, transformând o după-amiază obișnuită într-un moment de comunitate și continuitate.
Meri, peri, cireși, vișini și caiși au fost plantați în mai multe zone ale școlii, cu gândul că vor crește odată cu promoțiile viitoare. Pentru mulți dintre participanți, gestul a avut o valoare personală.
„E un mod de a spune că am făcut parte din această școală și că rămânem aici, chiar și după ce vom absolvi și vom pleca la nave”, a spus elev caporal Andreea-Elena Bălan.
Maistrul militar Tomița a explicat sensul profund al acțiunii:
„Dobrogea ne primește în fiecare an pe toți cei care venim aici să devenim marinari militari. Mie, vrâncean la origine, Dobrogea, Constanța, mi-a oferit cei mai frumoși ani din viață și cele mai deosebite experiențe, atât profesional, cât și personal. Iar atunci când pentru acești tineri veniți din toată țara Dobrogea devine o nouă casă, este firesc să ne dorim să îi oferim și noi acestui pământ ceva înapoi. Să plantăm viață, să plantăm continuitate.”
Activitatea s-a înscris în spiritul Zilei Dobrogei, moment care celebrează atât revenirea regiunii la România, cât și diversitatea și conviețuirea ce definesc acest spațiu. Prin plantarea pomilor, elevii și instructorii au transmis un mesaj despre rădăcini, responsabilitate și legătura dintre generații.
În timp, pomii vor oferi umbră și rod, dar mai ales o poveste: aceea a unei zile în care comunitatea marinărească a dorit să lase Dobrogei un semn al apartenenței și al prețuirii față de pământul care îi găzduiește.
Be the first to comment