„Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate de folos!”

Călin Gavrilaș, editorialist Constanța News

E deja virală pe net o poză cu un prelat în urma căruia atârnă o trenă prinsă la capăt (peste câțiva metri) de un preot care are o mimică vizibil stânjenită. Fotografia e făcută cu ocazia ceremoniilor religioase ocazionate de Ziua Națională a României. Din nou, din păcate, Biserica nu a scăpat ocazia de a-și arăta opulența și distanța față de popor.

În timp ce la vreo doi km distanță, niște pensionari erau umiliți să stea la coadă pentru o porție de fasole cu cârnați, episcopul scoate la iveală, metri întregi de mantie care ar face invidioasă orice mireasă de pe pământ. Nu numai că nu era prilejul să se înfățișeze așa (ca dovadă, în alte zone ale țării, episcopii au fost cât se poate de firesc îmbrăcați), dar semnificația zilei era aceea de unire, de unitate, nu de diferență de rang sau de statut social.

Indiferent că purtătorul de cuvânt interimar al instutuției bisericești invocă nenumărate citate biblice pentru a explica fashion-ul respectiv, cred că uită un simplu îndemn care aparține Apostolului Pavel: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate de folos!” Da, te poți îmbrăca așa pentru că regulile tale îți permit, dar trebuie să ții cont și de sensibilitatea celor în fața cărora apari, a impresiei pe care Biserica a lăsat-o după recentul eveniment din clubul Colectiv, după atitudinea deplasată a Patriarhului în legătură cu strada etc. Ori, dacă nu o faci înseamnă că te interesează prea puțin ce vrea turma de la păstor, că sensibilitățile oamenilor nu sunt și sensibilitățile tale, că suferința lor nu e și suferința ta. Desigur, în viziunea unor clerici suntem și vom fi limitați, lipsiți de știință teologică, libertini, seculariși și altele. Ar trebui să fim doar simpli cotizanți fără nico pretenție, fără niciun punct de vedere, fără libertatea gândirii? Din câte știu, Biserica e formată și din cei care privesc la o mantie lungă purtată pe brațe de un preot, aidoma marilor împărați.

Și, da, prin Vechiul Testament se vorbește de o mantie, dar aia nu are metri întregi de coadă, e simplă ca și cele care se găsesc în magazinele Patriarhiei. Și da, și papa are mantie în timpul cultului, în biserică, nu lungă, lată, susținută de doi preoți. Aceeași discuție și la ei, doar că acolo e doar un prelat, la noi sunt vreo 53, așa cum susține BOR.

Dacă există două lumi paralele, cea a lor și cea a noastră, atunci e firesc să ne înțeleagă revolta plină de umor la adresa unor astfel de imagini. Nu e prostie, nu e lipsă de pioșenie, este doar sancționarea firească a unei exagerari, a unei opulențe pe care nu doream, poate, să o vedem în ziua în care îndemnul era „hai să dăm mână cu mână”. Mai ales, că această situație a fost creată de o față bisericească, un părinte care trebuie să ne învețe smerenia, aidoma lui Iisus care a intrat în Ierusalim pe un mânz al iasinei.

Adauga valoare acestui articol "„Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate de folos!”"

Leave a Reply