Anul trecut un copilaș a murit după ce a fost internat în secția de Pediatrie a Spitalului de Urgență Constanța. O mămică a făcut atunci câteva poze și le-a postat pe Facebook. A avut curajul să înfrunte o instituție a cărei conducere știe să amenințe jurnaliștii și oamenii de rând cu procese costisitoare pentru orice imagine sau text care dăunează imaginii spitalului.
Jurnalistul Dorian Hapurnea a scris la momentul respectiv mai multe articole pe baza acelor imagini și a poveștilor teribile care se întâmplau în secția de Pediatrie. Erau imagini care ilustrau foarte bine situația: băi nerenovate de 30 ani, paturi ruginite, biberoane îngălbenite… de vreme și de prea mulți copii bolnavi.
Toată lumea a cerut demisia de onoare a managerului spitalului. Demisia nu a venit.
Au venit însă bani de la Ministerul Sănătății și de la Consiliul Județean Constanța. Bani care acum, opt – zece luni mai tarziu ajută secția de Pediatrie să renască. Doar jumătate dintre saloane sunt renovate. E puțin pentru un oraș care are puțini jurnaliști care nu sunt cenzurați și care are mulți copii care au nevoie de îngrijiri medicale în condiții demne de anul 2015.
Eu mă întreb de ce a fost nevoie ca unul sau mai mulți copii să moară în acel spital și de ce plecau alții cu boli digestive dintr-o secția nerenovată? De ce este nevoie de anchete jurnalistice și de proteste ale părinților pentru ca banii să fie alocați acolo unde era evident că este nevoie de ei?
Constanța are nevoie nu doar de o secție de Pediatrie renovată, ci de un spital de Pediatrie. Sunt convins că bani există. Marii afaceriști din port, din turism, mai-marii Bisericii și Guvernul pot ajuta un județ de mărimea Constanței să nu-și trimită micuții pacienți la București. Poate că parlamentarii de Constanța, care vor întinde mâna după voturi anul viitor pot și ei să ajute.
Următorul spital nu trebuie să înceapă cu un protest, ci cu voința celor care au bani și a celor care știu și pot să-i administreze cinstit.
Be the first to comment